Întrebări frecvente

Da, decizia de recunoaștere rămâne valabilă.

Da, decizia de recunoaștere este valabilă.

Ar trebui să depuneți o cerere în noul stat membru gazdă pentru recunoașterea calificărilor dumneavoastră. Întrucât ați obținut calificarea înainte de 1 ianuarie 2021, se aplică Directiva 2005/36/CE în ceea ce privește recunoașterea. Calificarea a fost eliberată de Regatul Unit ca stat membru (până la 31 ianuarie 2020) sau în cursul perioadei de tranziție prevăzute în Acordul de retragere (până la 31 decembrie 2020). Aceasta înseamnă că, pentru cetățenii UE, calificările obținute în Regatul Unit înainte de 1 ianuarie 2021 sunt considerate calificări ale UE. Se aplică aceleași norme ca în cazul recunoașterii oricăror alte calificări din UE, fără limită de timp.

În cazul în care calificările au fost obținute înainte de 1 ianuarie 2021, se aplică Directiva 2005/36/CE. Aceste calificări au fost eliberate de Regatul Unit în calitate de stat membru (până la 31 ianuarie 2020) sau în cursul perioadei de tranziție prevăzute în Acordul de retragere (până la 31 decembrie 2020). Aceasta înseamnă că, pentru cetățenii UE, calificările obținute în Regatul Unit înainte de 1 ianuarie 2021 sunt considerate calificări ale UE. Se aplică aceleași norme ca în cazul recunoașterii oricăror alte calificări din UE, fără limită de timp.

Calificările profesionale obținute după încheierea perioadei de tranziție prevăzute în Acordul de retragere sunt calificări obținute într-o țară terță în temeiul Directivei 2005/36/CE. Trebuie să obțineți recunoașterea inițială într-un stat membru în conformitate cu normele și procedurile naționale.

Dacă doriți să obțineți recunoașterea calificărilor dumneavoastră în temeiul legislației UE într-un alt stat membru decât statul membru în care au fost recunoscute pentru prima dată calificările dumneavoastră obținute într-o țară terță, recunoașterea inițială trebuie să fie urmată de 3 ani de experiență profesională în statul membru al UE în care calificarea dumneavoastră a fost recunoscută pentru prima dată. În caz contrar, trebuie să solicitați recunoașterea în conformitate cu normele și procedurile naționale ale statului membru al UE în care doriți să vi se recunoască calificarea.

Da, dar numai dacă v-ați obținut calificările înainte de 1 ianuarie 2021. În acest caz, Directiva 2005/36/CE rămâne aplicabilă în ceea ce privește recunoașterea calificărilor dumneavoastră profesionale. Printre acestea se numără calificările reglementate de sistemul de recunoaștere automată prevăzut de directivă, care este în vigoare pentru șapte profesii-cheie (medici, asistenți medicali generaliști, moașe, farmaciști, medici stomatologi, medici veterinari și arhitecți). În cazul în care calificarea dumneavoastră din Regatul Unit este menționată în anexa V la directivă, aceasta face obiectul recunoașterii automate.

Da, atât timp cât aveți deja reședința într-un alt stat membru al UE, în care ați obținut recunoașterea calificărilor, puteți presta temporar și ocazional servicii în alt stat membru, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE. Condițiile pentru această recunoaștere inițială în temeiul Directivei 2005/36/CE în statul membru de origine sunt descrise în răspunsurile de mai sus.

Dacă sunteți stabilit(ă) în afara UE, nu vă puteți baza, în general, pe această procedură simplificată pentru a presta temporar servicii într-un stat membru al UE, cu excepția cetățenilor stabiliți în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția (în cazul cărora se aplică norme specifice).

Da, decizia de recunoaștere și cardul profesional european rămân valabile pentru restul perioadei de valabilitate a cardului. Dacă sunteți cetățean al UE, normele și condițiile privind cardul profesional european continuă să se aplice în contextul Brexitului, atât timp cât sunteți protejat(ă) de Acordul de retragere a Regatului Unit.

Da. Orientările prezentate în răspunsurile anterioare se aplică, de asemenea, în cazul recunoașterii calificărilor din Regatul Unit în scopul obținerii unui card profesional european.

Echivalarea este proces prin care sunt comparate tipul programului de studii, numărul de credite transferabile, conţinutul, formarea, domeniul, specializarea, calificarea profesională (Suplimentul la Diplomă), cu cele din sistemul autohton de învăţământ, în vederea stabilirii nivelului pe care acestea le conferă în învăţământul românesc.

Prin recunoaştere se înţelege acceptarea unei diplome sau act de studii ca autentice (eliberate de o instituţie de învăţământ acreditată în ţara de provenienţă). Evaluarea ei se face în funcţie de: tipul de program de studii, numărul de credite transferabile, conţinut, formare, domeniu, specializare, calificare profesională (Suplimentul la Diplomă), prin comparaţie cu sistemul românesc de învăţământ, în vederea stabilirii nivelului pe care acestea le conferă în învăţământul românesc.

În cazul în care, din foaia matricolă sau din suplimentul la diplomă reiese că studiile au fost începute în România şi finalizate în străinătate, diploma solicitantului se recunoaşte numai dacă studiile iniţiale au fost efectuate într-o unitate şcolară sau instituţie de învăţământ superior acreditate în România

Procedura este o serie specifică de acţiuni sau operaţiuni necesare care trebuie să fie executate în acelaşi mod pentru a obţine mereu acelaşi rezultat în aceleaşi condiţii (de exemplu, proceduri de urgenţă). Mai puţin precis vorbind, acest cuvânt poate indica o secvenţă de sarcini, etape, decizii, calcule şi procese, care atunci când întreprinse în ordinea prevăzută produc rezultatele descrise. O procedură induce, de obicei, o schimbare.

Metodologia este o metodă, o descriere a unui proces, un set de proceduri documentate, o listă de pași care trebuie urmați pentru analizarea dosarelor de echivalare/recunoaștere.

Bologna – Declarația de la Bologna, semnată la 19 iunie 1999 de miniștrii educației din 29 de state europene, a însemnat primul document major pentru dezvoltarea învățământului superior în spațiul european și pentru crearea Spațiului European al Învățământului Superior unitar. Obiectivele “procesului” Bologna sunt: adoptarea unui sistem de diploma comparabile și implementarea Anexei administrative la diplomă (Diploma Supplement), crearea unei arhitecturi comune a învățământului superior axată pe două cicluri: universitar și postuniversitar, crearea unui sitem de credite transferabile – ECTS, promovarea mobilității studenților și a celorlalte personae implicate în procesul educațional, asigurarea calității învățământului superior, promovarea dimensiunii europene în învățământul superior european.

Licență - studii universitare ce corespund unui număr cuprins între minimum 180 și maximum 240 de ECTS; având, la învățământul de zi, o durată normală a studiilor de 3-4 ani și corespunde unui număr de 60 de ECTS pentru un an de studiu (durata studiilor de licență pentru învățământul tehnic este de 4 ani), iar la învățământul seral, o durată cu un an mai mare față de cea de la învățământul de zi în domeniul respectiv. Studiile universitare de licență asigură un nivel de calificare adecvat exercitării unei profesii în vederea inserției pe piața forței de muncă, prin cunoștințe generale și de specialitate corespunzătoare. În cadrul studiilor universitare de licență este obligatorie efectuarea unor stagii de practică și sunt oferite cunoștințe și competențe largi, pe domenii de studii. Absolvenții cu diplomă ai studiilor universitare de licență își pot exercita profesia, conform competențelor și drepturilor corespunzătoare diplomei dobândite, sau pot continua studiile universitare prin masterat. Studiile universitare de licență pot fi continuate prin studii universitare de masterat sau doctorat.

Master - studii postuniversitare ce corespund unui număr de credite de studiu transferabile cuprins, de regulă, între 90 și 120. Prin excepție, în funcție de durata studiilor universitare de licență, limita inferioară poate fi de 60 de credite de studiu transferabile. La învățământul de zi, durata normală a studiilor universitare de masterat este de 1-2 ani și corespunde unui număr de 60 de ECTS pentru un an de studiu. Durata totală cumulată a ciclului I - studii universitare de licență și a ciclului II - studii universitare de masterat trebuie să corespundă obținerii a cel puțin 300 de ECTS. Admiterea în ciclul de studii universitare de masterat este condiționat de obținerea diplomei acordate după finalizarea studiilor universitare de licență.

Doctorat - studiile universitare, de regulă, cu o durată de 3 ani. În situații speciale, când tematica abordată necesită o perioadă mai mare de studiu sau experimentare, durata poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat. Susținerea tezei de doctorat se poate face în termen de maximum 3 ani de la terminarea studiilor universitare de doctorat. Diploma de doctor atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice.

Perioadă de studii reprezintă situația în care studentul frecventează un anumit număr de cursuri, pe care le finalizează printr-o formă de evaluare și obține numărul aferent de ECTS, în cadrul altei instituţii de învățământ, rămânând sau nu înmatriculat la universitatea care l-a admis.

Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS) a fost creat în baza unui proiect derulat de Comisia Europeană în 1988-1995 în scopul promovării mobilității studenților, recunoașterii perioadelor de studii efectuate în străinătate, asigurării flexibilității și transparenței și creării unor strânse legături între sistemele de învățământ superior european. ECTS reprezintă, sub forma unei valori numerice întregi afectate fiecărei unități de curs, volumul de muncă pe care studentul trebuie să-l efectueze pentru fiecare dintre acestea, ele nefiind expresia calității, conținutului sau nivelului studiilor.

Alocarea de credite se face în conformitate cu practica universitară internaţională, urmând metodologia Sistemului European de Credite Transferabile, potrivit căreia 60 de credite reprezintă echivalentul numeric pentru cantitatea normală de muncă specifică unui an universitar, iar 30 de credite corespund, de obicei, unui semestru de învăţământ superior.

În alocarea numărului de credite pentru fiecare disciplină/activitate se are în vedere, în exclusivitate, cantitatea de muncă (workload) pe care o solicită disciplina/activitatea respectivă, raportată la totalul cantităţii de muncă necesară pentru a promova un an întreg de studiu.

Programa analitică reprezintă o descriere extinsă, în scris, a obiectelor și/sau capitolelor fiecărei discipline predate într-o instituție de învățământ superior pentru o anumită specializare.

Anexa administrativă la diplomă, Suplimentul la Diplomă (Diploma Supplement) este un document anexat diplomei de studii superioare care oferă o descriere standard a naturii, nivelului, contextului, conținutului și statutului studiilor pe care absolventul le-a efectuat cu success. Anexa administrativă la diplomă asigură transparență și facilitează recunoașterea academică și profesională a calificărilor (diplome, diplome universitare, certificate). Anexa administrativă la diplomă este emisă de instituții de învățământ conform unui model care a fost elaborat de un grup de lucru compus din Comisia Europeană, Consiliul Europei și UNESCO. Suplimentul la diplomă este compus din opt secțiuni (informaţii referitoare la titularul diplomei, la calificare, nivelul calificării, conţinutul şi rezultatele obţinute, informații privind finalitatea (rolul) calificării, informaţii adiționale, date pentru validarea Anexei și informații privind sistemul național de învățământ superior. Suplimentul trebuie să conţină informaţii cu privire la sistemul naţional de învăţămînt superior, în cadrul căruia titularul şi-a făcut studiile. 

Suplimentul la Diplomă este un document obligatoriu anexat actelor de studii menţionate mai sus.

Diplomele comune (Joint Degree) reprezintă o combinație specifică de programe de studii sau tipuri de diplome în care un student este înscris concomitent.

J.D.P. (Joint Degree Program) sunt dezvoltate și propuse de unitățile academice implicate, cu acordul decanilor instituțiilor respective. Un astfel de program aprobat include un set de acorduri între instituțiile participante cu privire la admitere, consiliere, curricula și școlarizare.

Recunoaşterea academică reprezintă evaluarea unei diplome în funcţie de: tipul de program de studii, numărul de credite transferabile, conţinut, formare, domeniu, specializare, calificare profesională (Suplimentul la Diplomă), prin comparaţie cu sistemul românesc de învăţământ, în vederea stabilirii nivelului pe care acestea le conferă în învăţământul românesc. Recunoaşterea academică se realizează în vederea continuării studiilor într-un alt stat decât cel în care a fost obţinută diploma în cauză.

Principiul recunoașterii academice totale – perioada de studii efectuată de student în altă universitate înlocuiește în mod efectiv și integral perioada de studii comparabilă din cadrul universității de origine, inclusiv examenele și celelalte forme de evaluare, chiar dacă există diferențe privind structura și conținutul programului de studii.

Profesia reglementată reprezintă activitatea sau un ansamblul de activităţi profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalităţile de exercitare sunt condiţionate, direct sau indirect, în temeiul unor acte cu putere de lege şi acte administrative, de posesia anumitor calificări profesionale.

Cunoştinţele sunt rezultatul asimilării, prin învăţare, a unor informaţii; ele cuprind un ansamblu de fapte, principii, teorii şi practici vizând un anumit domeniu de muncă sau de studiu.

Abilitatea este capacitatea de a aplica şi de a utiliza cunoştinţe pentru a duce la îndeplinire sarcini şi pentru a rezolva probleme.

Competenţa este capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare precum şi pentru dezvoltarea profesională sau personala, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Rezultatele învăţării sunt date de setul de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe pe care o persoană le-a dobandit şi este capabilă să le demonstreze după finalizarea procesului de învăţare pe un anumit ciclu de şcolarizare.

Volumul de muncă (workload) poate fi cuantificat prin raportare la numărul total de ore alocate unui curs, pregătirea și definitivarea cursului pe baza prezenței la cursuri și seminarii, cantitatea de muncă individual ulterioară necesară pentru finalizarea cu succes a cursului. Munca individual constă în: colectarea și trierea informațiilor relevante, parcurgerea și aprofundarea acestora, pregătirea pentru examinare, elaborarea unei lucrări sau a unui eseu, muncă individuală în laborator.

În accepţiunea Cadrului Naţional al Calificarilor din Invaţamantul Superior (CNCIS), calificareaeste recunoaşterea oficială a valorii rezultatelor individuale ale învăţării pentru piaţa muncii, precum şi pentru educaţia şi formarea profesională continuă, printr-un act de studii (diploma, certificat, atestat) ce conferă dreptul legal de a practica o profesie sau meserie.

Profesia este calificarea obţinută prin studii.

Meseria este complexul de cunoştinţe dobândit prin şcolarizare sau prin practică, necesare pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii sau pentru prestarea anumitor servicii.

Funcţia este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie.

Ocupaţia este, conform COR, activitatea utilă, aducatoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfaşoară o persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta sursa de existenţă. Ocupaţia este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine şi semenii săi.

Ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de muncă. Ocupaţia unei persoane poate fi exprimată prin funcţia sau meseria exercitată de aceasta.

Standardul ocupaţional este documentul care precizează unităţile de competenţă şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilor cuprinse într-o ocupaţie.
Criteriul ales la baza unui standard de clasificare a ocupaţiilor poate fi după:
- calificare, adică ceea ce o persoana este calificată să facă sau
- ocupaţie (profesie), adică ceea ce o persoană face efectiv la un anumit loc de muncă.

Definirea competenţelor profesionale se poate face prin analiza ocupaţională sau prin analiza funcţională.

Analiza ocupaţională este definită în glosarul de termeni editat de Organizaţia Mondială a Muncii (ILO) ca

„acţiune constând în identificarea, prin observare şi studiu, a activităţilor şi factorilor tehnici care compun o ocupaţie. Acest proces presupune: descrierea sarcinilor care trebuie îndeplinite, precum şi a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor necesare pentru a fi eficient într-o ocupaţie”.

Metodologic, analiza ocupaţională se poate realiza prin dezvoltarea unui curriculum de formare profesională (Developing A CUrriculuM- DACUM), tehnică propusă în Canada şi bazată pe lucrul în echipă, cu costuri reduse, a unui grup de experţi.

Analiza funcţională nu este o metodă exactă de identificare a informaţiilor necesare privind competenţele, ci reprezintă o abordare bazată pe o strategie deductivă a competenţelor ce trebuie definite, pornind de la definirea scopului unei funcţii productive având, ca instrument principal, interviul.

Recunoaşterea profesională presupune luarea în considerare a nivelului diplomei şi a experienţei profesionale. Acest tip de recunoaştere se realizează în scopul exercitării unei profesii într-un alt stat decât cel în care a fost obţinută diploma în cauză.